Cheating at Canasta

Observăm că volumul Cheating at Canasta se adresează în primul rând cititorului care caută în literatură nu spectacolul acțiunii, ci ecoul prelungit al emoțiilor nespuse. Este o carte pentru cei care înțeleg că viața se desfășoară adesea în spațiile dintre cuvinte și în penumbra amintirilor care încep să se șteargă. În această colecție în limba engleză, William Trevor demonstrează din nou de ce este considerat un maestru al prozei scurte, oferind portrete subtile ale unor oameni confruntați cu trecerea ireversibilă a timpului.

Premisa povestirii care dă titlul volumului este de o melancolie sfâșietoare: un bărbat stă în celebrul Harry's Bar din Veneția, încercând să onoreze dorința soției sale, Julia, a cărei memorie s-a disipat aproape complet. Jocul de canasta, singura realitate pe care afecțiunea ei o mai permitea, devine o metaforă pentru fragilitatea conexiunii umane. Stilul lui Trevor este unul de o precizie chirurgicală, dar plin de compasiune; el nu grăbește niciodată narațiunea, permițând fiecărui regret să iasă la suprafață în ritmul său natural.

Cine a citit The Hill Bachelors va recunoaște aici aceeași preocupare pentru singurătate și pentru modul în care tăcerile pot defini o întreagă existență. Totuși, Cheating at Canasta se distinge printr-o focalizare și mai acută asupra bătrâneții și a modului în care amintirile, deși fragmentate, rămân singura ancoră în fața schimbării. Față de explorările anterioare din A Bit on the Side, unde accentul cădea pe iubiri clandestine sau nespuse, aici simțim o resemnare demnă în fața pierderii, transformând proza într-o meditație asupra a ceea ce rămâne atunci când decorul vieții noastre se destramă.