Caterpillar Summer

Ne-a atras atenția, încă de la primele pagini, ritmul cald și onest al narațiunii din Caterpillar Summer, o poveste care curge cu blândețea unei vacanțe la malul mării, dar care ascunde profunzimi emoționale remarcabile. În centrul acțiunii se află Cat, o fetiță care a învățat mult prea devreme ce înseamnă responsabilitatea, fiind „lipiciul” care își ține familia unită și singura care știe să îl liniștească pe fratele ei, Chicken, un copil cu nevoi speciale. Putem afirma că lectura devine captivantă nu prin artificii narative, ci prin sinceritatea cu care Gillian McDunn explorează dinamica fragilă dintre frați și greutatea doliului. Atmosfera amintește de Summer of the Gypsy Moths, unde copiii trebuie să navigheze singuri prin situații complicate de familie, dar în Caterpillar Summer, mizele sunt mult mai ancorate în procesul de iertare și reconciliere cu trecutul. Atunci când planurile de vară se schimbă, iar Cat și Chicken ajung pe o insulă alături de bunicii lor înstrăinați, cititorul asistă la o transformare subtilă: Cat primește, pentru prima dată după mult timp, permisiunea de a fi pur și simplu copil. Acest debut marchează începutul unei cariere dedicate explorării legăturilor de sânge, temă pe care autoarea o rafinează ulterior în When Sea Becomes Sky, unde accentul cade tot pe relația dintre frați în contextul unei veri definitorii. Față de tonul mai glumeț din Honestly Elliott, această primă lucrare a lui McDunn păstrează o notă introspectivă, oferind o perspectivă empatică asupra modului în care empatia poate vindeca cele mai vechi răni.