Cat Problems

Descoperim în Cat Problems o lecție subtilă despre recunoștință și perspectivă, livrată nu prin predici, ci prin hohote de râs. Mesajul central este unul care rezonează deopotrivă cu copiii și părinții: uneori, micile noastre nemulțumiri sunt doar dovezi ale unui confort de care uităm să ne bucurăm. Apreciem modul în care Jory John reușește să dea voce unui motan de casă pentru care cel mai mare „obstacol” în viață este faptul că soarele se mișcă de pe covor exact când s-a așezat mai bine la somn.

Observăm aici o continuitate stilistică fascinantă. Dacă în The Good Egg sau The Couch Potato autorul explora presiunea perfecțiunii și importanța relaxării, în acest volum el explorează umorul absurd al „problemelor de lux”. Stilul narativ este unul ludic, construit pe monologul interior al unei feline care vede aspiratorul ca pe un monstru și veverița de la geam ca pe un intrus nesimțit. Ilustrațiile lui Lane Smith completează perfect textul, capturând expresiile de indignare comică ale protagonistului.

Atmosfera amintește de Cat's Very Good Day, unde explorăm tot o zi plină de peripeții feline, dar în timp ce acolo accentul cade pe acțiune și trăsnăi, în Cat Problems mizele sunt psihologice – este vorba despre modul în care ne raportăm la mediul nostru. Față de So, What's It Like to Be a Cat?, care adoptă un format de interviu informativ, cartea lui Jory John este o comedie pură de situație. Este o lectură ritmată, ideală pentru a fi citită cu voce tare, oferind ocazia părinților să discute cu cei mici despre ce înseamnă să fii mulțumit cu ceea ce ai.