Calamity in Kent

O cabină sigilată. Un funicular ce urcă panta abruptă a falezei. Un cadavru înjunghiat descoperit în interior, deși ușa era încuiată pe dinăuntru. În Calamity in Kent, tensiunea se naște din imposibilitatea fizică a crimei. Remarcăm rapiditatea cu care John Rowland transformă un decor pitoresc de vacanță într-o scenă a ororii. Nu avem timp de reflecții lungi; ritmul este dictat de logica implacabilă a unui puzzle care pare să sfideze legile spațiului. Apreciem cum autorul refuză clișeele genului „locked room”, oferind o soluție ingenioasă care se bazează pe precizia mecanică a transportului pe cablu. Atmosfera amintește de No Dust in the Attic de Anthony Gilbert prin utilizarea spațiului feroviar ca loc al crimei, dar se diferențiază prin concentrarea extremă asupra unei singure cabine izolate, față de libertatea de mișcare a unui tren întreg. Credem că această lucrare reprezintă chintesența stilului lui Rowland, regăsit și în Murder in the Museum sau Bloodshed in Bayswater. Dacă în investigația din muzeu accentul era pus pe instituția sacră a culturii, aici autorul explorează vulnerabilitatea omului în spații publice tehnologizate. Textul este tăios, dialogurile sunt economice, iar misterul este construit cu rigoarea unui arhitect al crimei. Este o recuperare esențială pentru British Library Crime Classics, aducând în prim-plan o voce care a știut să injecteze adrenalină în structura clasică a romanului polițist britanic.