Brainwyrms

Observăm în proza lui Alison Rumfitt o estetică a visceralului care nu se mulțumește doar cu șocul vizual, ci pătrunde adânc în țesutul anxietăților sociale contemporane. Stilul său, descris ca o fuziune între grotescul lui Clive Barker și tensiunea psihologică a lui Shirley Jackson, transformă limbajul într-un instrument de disecție a corpului și a minții. În Brainwyrms, această precizie chirurgicală este folosită pentru a cartografia trauma lui Frankie, o supraviețuitoare a unui atac terorist, a cărei existență devine un amestec de autodistrugere și obsesie după întâlnirea cu enigmatica Vanya.

Apreciem modul în care Rumfitt construiește o atmosferă de neliniște perpetuă, unde granița dintre plăcere și durere se dizolvă sub presiunea unei conspirații sinistre. Brainwyrms amintește de Tell Me I'm Worthless prin explorarea identității queer în spații bântuite de ură, dar se diferențiază prin trecerea de la horror-ul supranatural al unei case malefice la un body horror mult mai intim și politic, ancorat în realitatea violentă a terorismului ideologic. Dacă în lucrarea sa anterioară, Morbid Obsessions, autoarea analiza intersecția dintre drepturile persoanelor trans și mișcările politice, aici aceleași teme sunt transmutate într-o narațiune de o brutalitate poetică.

Romanul vibrează de o intensitate sumbră, similară cu cea din volumul Eyes Guts Throat Bones de Moïra Fowley, însă Rumfitt optează pentru o structură narativă mai densă, unde misterul conspirației servește drept catalizator pentru o explorare radicală a vulnerabilității umane. Este o lectură care refuză confortul, preferând să expună mecanismele interne ale obsesiei și ale suferinței într-o limbă engleză tăioasă, care lasă urme.