Boy, Snow, Bird

Considerăm că Boy, Snow, Bird este o lectură esențială pentru cititorul care caută în literatură mai mult decât o simplă poveste: este un volum dedicat celor care apreciază proza densă, de tip reflexiv, unde granița dintre realitatea socială și mit este fluidă. Departe de a fi o simplă repovestire a basmului clasic, romanul ne transportă în Massachusetts-ul anului 1953, unde Boy Novak încearcă să-și rescrie destinul, devenind, aproape fără să vrea, figura mamei vitrege într-o familie marcată de secrete profunde.

Putem afirma că forța acestui roman rezidă în modul în care Helen Oyeyemi folosește oglinda nu ca instrument al vanității, ci ca un catalizator al adevărului rasial. Cine a citit White as Snow de Tanith Lee va recunoaște aici aceeași aplecare către latura întunecată și senzuală a mitului, însă Oyeyemi distinge lucrarea sa prin ancorarea în realitățile socio-politice ale Americii de la mijlocul secolului XX. Dacă în White is for Witching autoarea explora memoria prin prisma unei case bântuite, aici bântuirea este una a identității: transformarea familiei Whitman din „albi” în afro-americani prin simpla naștere a copilului cu pielea închisă, Bird, destabilizează întreaga construcție a frumuseții.

Merită menționat că tonul este unul capricios și luxuriant, amintind de structura unui vis febril. Față de volumele sale de povestiri, precum What Is Not Yours Is Not Yours, acest roman oferă o coeziune narativă mai strânsă, păstrând totodată acele elemente de „alchimie” literară care au consacrat-o pe autoare ca o voce singulară în ficțiunea contemporană. Este o explorare tăioasă a modului în care suprafețele ne definesc și, deseori, ne trădează.