Bluefish

Observăm în Bluefish o abordare plină de delicatețe a unei teme deseori stigmatizate în literatura pentru adolescenți: analfabetismul funcțional și rușinea paralizantă care îl însoțește. Elementul distinctiv al acestui roman de Pat Schmatz este onestitatea dezarmantă cu care este construit personajul Travis. La 13 ani, acesta se mută într-un mediu nou, lăsând în urmă casa de la țară și câinele iubit, pentru a locui într-un spațiu strâmt alături de bunicul său. Dincolo de dificultățile materiale, marea sa povară este secretul că nu poate citi, o barieră care îl izolează de colegi și profesori.

Structura narativă ne permite să urmărim cum zidurile de protecție ale lui Travis sunt dărâmate treptat de două prezențe remarcabile. Pe de o parte, domnul McQueen, un profesor intuitiv care îi oferă cheia către lumea naturală printr-o carte despre mediul înconjurător, și pe de altă parte, Velveeta, o fată nonconformistă ale cărei eșarfe colorate ascund propriile răni. Ritmul lecturii este unul așezat, lăsând spațiu pentru dezvoltarea unei prietenii umane și profunde între cei doi adolescenți. Tonul este unul empatic, evitând sentimentalismul excesiv în favoarea unei redări fidele a realității sociale.

Părinții care au citit cu plăcere Thank You, Mr. Falker sau Fish in a Tree vor aprecia și această carte pentru modul în care celebrează rolul salvator al unui pedagog dedicat. Spre deosebire de alte titluri care se concentrează strict pe aspectul clinic al dislexiei, Bluefish pune accentul pe conexiunea umană și pe modul în care încrederea primită de la ceilalți poate debloca potențialul unui copil considerat „dificil”. Este o poveste despre răscumpărare și despre curajul de a cere ajutor atunci când cuvintele par de nepătruns.