Blown Away

Imagineați-vă un om care nu a vărsat o lacrimă timp de trei decenii, un bărbat a cărui singură limbă era violența și a cărui singură consolare era dependența. Perspectiva pe care Mick Fleming o aduce în literatura confesională este cea a unui supraviețuitor care a privit abisul din ambele părți: întâi ca victimă a unui abuz atroce, apoi ca agresor și pion periculos în lumea interlopă britanică. Găsim în această carte nu doar o relatare despre mântuire, ci o radiografie crudă a modului în care durerea neprocesată se transformă în furie autodistructivă. Descoperim aici momentul de ruptură în care un „fixer” temut din lumea crimei organizate este „spulberat” (blown away) de o revelație a credinței. Stilul narativ este alert, aproape cinematic, amintind de ritmul unui roman polițist, însă miza este una spirituală și profund umană. Autorul nu ezită să expună cele mai negre momente, inclusiv o tentativă de suicid, oferind o onestitate brutală care lipsește adesea din memoriile religioase convenționale. Observăm cum transformarea sa nu se oprește la propria salvare, ci se revarsă în comunitate prin „Church on the Street”, o organizație care sprijină acum persoanele fără adăpost și pe cei aflați în pragul disperării. Cine a apreciat portretul din Joe Bloggs Becomes A Christian de Michael Prentice va găsi aici aceeași profunzime biografică, aplicată însă unui context mult mai violent și mai urban. Dacă în cazul lui Prentice tranziția se făcea de la ordinea legii la credință, la Mick Fleming parcursul este cel al unei regenerări totale din cenușa infracționalității. Această lucrare reprezintă fundamentul filozofiei sale de viață, teme pe care autorul le dezvoltă ulterior în volumul Walk in My Shoes, unde accentul se mută de la experiența personală la empatia activă față de suferința semenilor.