Black Water Sister

Subliniem o schimbare de ton în parcursul literar al autoarei Zen Cho. Dacă în Sorcerer to the Crown sau The True Queen exploram o fantezie istorică plină de etichetă, Black Water Sister ne scufundă într-o Malaezie contemporană, unde umbrele trecutului sunt la fel de palpabile ca smogul orașului. Notăm cu interes cum autoarea părăsește parțial zona de romantism regăsită în The Friend Zone Experiment pentru a construi o atmosferă apăsătoare, în care legăturile de sânge devin lanțuri, iar vocea unei bunici moarte nu este o consolare, ci o amenințare. Premisa este pe cât de simplă, pe atât de neliniștitoare: Jessamyn, o tânără aflată la răscruce, se întoarce într-o patrie pe care nu o cunoaște, doar pentru a deveni vasul de răzbunare al unei bunici care refuză să părăsească această lume. Forța narativă a lui Hanna Alkaf din The Girl and the Ghost se combină aici cu sensibilitatea întunecată a explorărilor supranaturale, însă Zen Cho își impune un glas propriu prin modul în care suprapune problemele prozaice — datoriile, șomajul, secretele identitare — peste o lume de zei capricioși și spirite colerice. Ritmul este unul insidios, acumulând tensiune pe măsură ce Jessamyn realizează că autonomia propriului corp este pusă în pericol de o entitate divină, Black Water Sister, care nu acceptă ofensele. Este o explorare amară a ceea ce înseamnă să fii moștenitorul unei istorii pe care nu ai ales-o, într-un stil ce amintește de atmosfera din The Invocations, dar ancorat profund în folclorul și realitățile malaeziene.