Black Thorn

Observăm în proza semnată de Sarah Hilary o precizie chirurgicală, capabilă să transforme un peisaj idilic într-o scenă de coșmar. Stilul este dens, atmosferic și marcat de o tensiune psihologică ce refuză să se relaxeze. În Black Thorn, limbajul nu doar descrie, ci construiește o stare de claustrofobie în spațiu deschis, pe marginea stâncilor din Cornwall. Blackthorn Ashes trebuia să fie un paradis exclusivist. Șase familii. Un început nou. Șase săptămâni mai târziu, totul este ruină. Șase cadavre zac în umbra caselor neterminate. Găsim aici o explorare brutală a intimității forțate și a secretelor care se ascund în spatele fațadelor noi. Agnes Gale, supraviețuitoare a dezastrului, devine ochii noștri într-o anchetă personală disperată. Ea caută adevărul printre resturile unei comunități care s-a prăbușit înainte de a fi construită. Ritmul este alert, fragmentat, reflectând starea de șoc a personajelor. Pe același raft cu Fragile de Sarah Hilary, această carte se distinge prin tranziția violentă de la promisiunea unei vieți liniștite la realitatea unui masacru inexplicabil. Dacă în lucrările anterioare autoarea explora obsesia, aici se concentrează pe fragilitatea siguranței domestice. Suntem de părere că forța acestui roman polițist rezidă în capacitatea de a face cititorul să se întrebe cât de puțin își cunoaște, de fapt, vecinii. Nu este doar o poveste despre crimă, ci un studiu despre cum se descompune un vis sub presiunea propriilor minciuni.