Black City

Imaginea de deschidere ne poartă în Crimeea anului 1914, unde ecoul unui asasinat politic tulbură liniștea imperiului: șeful securității Țarului a fost ucis, iar singura pistă lăsată de atacator este menționarea enigmaticului „oraș negru”. Considerăm că Black City reprezintă unul dintre cele mai ambițioase momente din parcursul lui Erast Fandorin, proiectându-l pe detectivul nostru într-un Baku febril, un centru al petrolului unde bogăția obscenă se ciocnește cu mizeria și spiritul revoluționar. Atmosfera este încărcată de o tensiune pre-apocaliptică; Europa este un butoi cu pulbere, iar interesele marilor imperii se intersectează periculos pe malul Marii Caspice. Spre deosebire de tonul aproape ludic din Special Assignments sau realismul noir din He Lover of Death, acest volum adoptă o perspectivă mult mai sobră și mai gravă. Fandorin, însoțit de fidelul Masa, nu se mai confruntă doar cu infractori izolați, ci cu forțe istorice care amenință să strivească vechea lume. Putem observa aici forța narativă a lui Boris Akunin combinată cu sensibilitatea unui observator al declinului imperial — similar cu atmosfera densă din Black Sun de Owen Matthews, dar păstrând glasul propriu, inconfundabil, al unei Rusii aflate la răscruce. Dacă în The Diamond Chariot am asistat la o confruntare epică în timpul războiului ruso-japonez, în Black City miza devine existențială pentru întregul continent. Stilul este alert, dar autorul își acordă momente de reflecție asupra onoarei și loialității, într-o lume în care aceste valori par să se scurgă odată cu țițeiul din Baku.