Not Saying Goodbye

Suntem de părere că acest volum final se adresează în primul rând cititorilor care au parcurs alături de Erast Fandorin deceniile de transformare ale Imperiului Rus și care caută acum o încheiere melancolică, dar demnă, a unei epoci literare. „Not Saying Goodbye” nu este doar un roman polițist, ci o meditație asupra supraviețuirii într-o lume care și-a pierdut reperele morale și estetice. Ne aflăm în 1918, iar Moscova aristocratică a fost înlocuită de foame, noroi și teroarea instaurată de Ceka. Trezirea lui Fandorin dintr-o comă de trei ani simbolizează însăși trezirea dureroasă a Rusiei într-o realitate pe care nu o mai recunoaște.

Subliniem modul în care Boris Akunin reușește să păstreze spiritul analitic al detectivului său, chiar și atunci când forța fizică a acestuia este diminuată. Dacă The Winter Queen v-a captivat prin entuziasmul tânărului Fandorin și prin atmosfera vibrantă a secolului al XIX-lea, această carte extinde experiența în direcția unei maturități sumbre, unde miza nu mai este doar rezolvarea unei crime, ci salvarea propriei identități în fața colapsului civilizației. Comparativ cu The Investigator de Margarita Khemlin, care explorează rigorile sistemului sovietic din interiorul aparatului de stat, Akunin alege perspectiva exilatului în propria țară, oferind o viziune mult mai personală și tragică asupra istoriei.

Credem că acest final de serie oglindește perfect evoluția operei lui Akunin. Dacă în The Diamond Chariot am asistat la o epopee plină de acțiune și rigoare logică, aici ritmul devine mai contemplativ. Autorul nu se ferește să exploreze vulnerabilitatea unui erou care, deși odinioară era comparat cu Sherlock Holmes, trebuie acum să se bazeze pe Masa pentru gesturi elementare, redefinind astfel una dintre cele mai trainice prietenii din literatura contemporană.