Big Swiss

Observăm că Big Swiss se adresează în primul rând cititorului care caută în literatură acea intersecție rară între umorul caustic și vulnerabilitatea brută. Este o poveste despre voyeurism și obsesie, potrivită celor care apreciază personajele feminine complexe, care funcționează după propriile busole morale, adesea defecte. Suntem de părere că farmecul acestui roman rezidă în contrastul dintre decorul rustic, aproape gotic, al unei ferme dărăpănate din Hudson și natura extrem de modernă, digitalizată, a intimității pe care o explorează. Greta, protagonista noastră, trăiește într-un spațiu suspendat între realitate și înregistrările audio ale sesiunilor de terapie pe care le transcrie. Când „Big Swiss”, femeia a cărei voce o obsedează, apare în carne și oase în oraș, granița dintre observația clinică și dorința personală se dizolvă. Ritmul narativ amintește de intensitatea psihologică din Love Life de Zeruya Shalev, dar structura este infuzată cu un umor absurd și o lejeritate a dialogului care transformă trauma în ceva aproape ludic. Spre deosebire de explorările lirice ale obsesiei, Jen Beagin alege să privească ridicolul situației direct în față. Apreciem modul în care Big Swiss se ancorează în opera autoarei. Dacă în Pretend I'm Dead și Vacuum in the Dark o urmăream pe Mona navigând prin viață ca menajeră, aici Jen Beagin rafinează portretul „outsider-ului”. Greta nu mai curăță case, ci „curăță” psihicul clienților prin transcriere, păstrând aceeași detașare ironică și nevoie profundă de conexiune. Este un pas înainte în explorarea identității și a modului în care ne proiectăm dorințele asupra străinilor, totul sub masca unei comedii negre despre convențiile sociale și sexuale.