Big Bad Wool

Ne-a atras atenția, încă de la primele pagini, perspectiva narativă absolut unică a acestui roman: ancheta este condusă de o turmă de oi. Nu sunt animale obișnuite. Sunt oi educate, capabile să proceseze lumea prin filtrul poveștilor și al unei logici pastorale riguroase. Tensiunea se instalează brusc. La marginea unei păduri franceze, animalele dispar fără urmă. Umbrele se lungesc. Zvonurile despre un vârcolac nu mai par simple basme. Totul devine critic atunci când este descoperit un cadavru uman. Putem afirma că Leonie Swann stăpânește perfect arta de a amesteca absurdul cu pericolul real. Ritmul este alert. Propozițiile sunt tăioase, reflectând urgența situației. Miss Maple și Mopple, detectivii noștri lânoși, trebuie să acționeze rapid. Dacă Three Bags Full v-a captivat prin modul ingenios în care animalele interpretează comportamentul uman, această carte extinde experiența în direcția unui mister mult mai întunecat, cu nuanțe de thriller supranatural. Merită menționat că, deși tonul este presărat cu umor fin, miza rămâne supraviețuirea. Comparația cu Seeking Whom He May Devour de Fred Vargas este inevitabilă: ambele romane explorează frica ancestrală de lup în comunități izolate, însă Big Bad Wool înlocuiește geniul detectivului Adamsberg cu intuiția colectivă a turmei. Este o cursă contra cronometru prin hățișurile unei păduri unde basmele devin fatale.