Bella Donna

Traducerea acestui roman din limba engleză păstrează intactă tensiunea botanică și terminologia specifică toxicologiei, aducând în fața cititorului român o atmosferă de tip „dark academia” care s-ar fi putut pierde printr-o adaptare prea liberă. Descoperim aici o cursă contracronometru unde timpul nu se măsoară în ore, ci în efectele fiziologice ale otrăvurilor. Eustacia Rose voia o viață normală. Liniște alături de partenera sa, Matilde. Cursuri la universitate. Însă trecutul ei sub formă de alcaloizi și frunze dințate revine brutal. Cineva i-a prădat grădina secretă. O victimă moare ucisă cu cucută, chiar planta furată de la ea. Putem afirma că Jill Johnson construiește un labirint de vinovăție unde miza este personală: dacă Eustacia nu recuperează plantele, sângele va fi pe mâinile ei. Apar rivali periculoși. Profesorul Hutchins o urmărește. Zsa Zsa, comercianta de plante rare, are propriile planuri. O bandă criminală nu se va opri de la nimic. Ritmul este sacadat, alert, febril. Fiecare capitol adaugă un strat de toxicitate. Atmosfera te trimite cu gândul la A Botanist's Guide to Flowers and Fatality de Kate Khavari, deși fundalul contemporan și natura ilicită a grădinii Eustaciei marchează o voce proprie, mult mai întunecată și mai urgentă. Considerăm că forța acestui roman polițist stă în contrastul dintre fragilitatea unei flori exotice și puterea ei de a opri o inimă.