Be Mine

Sub cerul vast al Americii, înainte de Crăciun, Frank Bascombe se pregătește pentru ceea ce pare a fi ultima sa reprezentație. După ce l-am însoțit timp de patru decenii prin diversele sale ipostaze — de la jurnalist sportiv la agent imobiliar — îl regăsim acum în rolul cel mai dureros și totodată cel mai uman: cel de îngrijitor al fiului său, Paul, care suferă de ALS. Observăm cum Richard Ford alege să încheie această cronică monumentală a vieții americane nu printr-un gest grandios, ci printr-o odisee intimă, de iarnă, spre Muntele Rushmore. Credem că forța acestui roman rezidă în capacitatea autorului de a privi direct în ochii mortalității, fără a sacrifica acel umor fin, uneori negru, care a definit vocea lui Frank încă de la debut. Cine a citit Independence Day va recunoaște aici aceeași dinamică fragilă și adesea tensionată dintre tată și fiu, însă, spre deosebire de încercările de a stăpâni „normalitatea” din romanele anterioare, Be Mine acceptă fragilitatea absolută a finalului. Dacă în The Sportswriter Frank fugea de pierdere prin proiecții de viitor, aici el învață să locuiască în prezentul restrâns al unei mașini care traversează peisajul american. Proza lui Ford rămâne o experiență tactilă, unde fiecare frază pare cioplită cu grijă pentru a reflecta adevărul crud, dar necesar, al condiției umane. Este o încheiere melancolică, dar necesară, a unui proiect literar comparabil prin anvergură cu seria „Rabbit” a lui John Updike.