Barcelona

Simțim, încă de la primele pagini ale volumului Barcelona, o melancolie discretă și o atenție deosebită acordată detaliului interior, specifică stilului pe care Mary Costello l-a rafinat în romanele sale anterioare. Această colecție de proză scurtă nu este despre destinații turistice, ci despre geografia intimă a suferinței și a regăsirii. Atmosfera este una contemplativă, unde destinele unor oameni obișnuiți sunt surprinse în momente de fragilitate extremă sau de cotitură emoțională. Cititorul care a apreciat explorarea singurătății și a dorinței alienate din Rain Over Madrid de Andrés Barba va găsi aici o sensibilitate similară în portretizarea izolării umane, însă Mary Costello alege un ton mai cald, așezând pierderea într-un context de o umanitate profundă. Spre deosebire de structura corală și socială din Barcelona Dreaming de Rupert Thomson, unde orașul este un personaj activ, în acest volum Barcelona devine mai degrabă o stare de spirit, un fundal pentru dramele interioare ce transformă banalul în experiențe universale despre dragoste și absență.