Barakamon, Vol. 1

Ne-a atras atenția modul în care Satsuki Yoshino reușește să transforme o criză de identitate artistică într-o comedie caldă și umană. Premisa este pe cât de simplă, pe atât de ofertantă: Seishuu Handa, un caligraf de succes, dar rigid, se autoexilează pe o insulă îndepărtată după un incident care îi zdruncină încrederea în sine. Ceea ce trebuia să fie un refugiu pentru studiu și disciplină devine rapid un test de supraviețuire socială, pe măsură ce „Sensei” descoperă că drumurile publice se parcurg cu tractorul, iar noua sa locuință este considerată de copiii satului cartierul lor general.

Notăm cu interes ritmul relaxat al narațiunii, specific stilului „slice-of-life”, unde umorul nu provine din situații forțate, ci din ciocnirea culturală dintre un orășean tipicar și vecinii săi incredibil de toleranți, dar invazivi. Atmosfera te trimite cu gândul la Soseki Natsume's Botchan: The Manga Edition, unde un profesor tânăr încearcă să navigheze valorile unei comunități rurale, deși Barakamon, Vol. 1 înlocuiește satira socială tăioasă cu o doză generoasă de optimism și fragilitate emoțională.

Acest prim volum pune bazele unei evoluții de lungă durată, temă recurentă în opera autoarei, așa cum vedem și în volumele ulterioare precum Barakamon, Vol. 14 sau Barakamon, Vol. 16. Satsuki Yoshino folosește caligrafia nu doar ca decor, ci ca metaforă pentru rigiditatea personajului care trebuie să învețe să „scrie” în afara liniilor trasate de societate. Vizual, desenul este curat și expresiv, reușind să captureze atât izolarea pitorească a insulei, cât și comicul de situație generat de mutrele perplexate ale lui Handa.