Artichoke Tales

La o primă vedere, Artichoke Tales pare o fantezie botanică jucăușă, populată de personaje care au frunze de anghinare în loc de păr. Însă, pe măsură ce parcurgem paginile, observăm cum Megan Kelso transformă această premisă suprarealistă într-o saga de familie profundă și răscolitoare. Ne-a atras atenția modul în care autoarea reușește să comprime trei generații de istorie pe un întreg continent, ancorând narațiunea în experiența tinerei Brigitte, a cărei familie este prinsă între liniile de front ale unui război civil devastator. Suntem de părere că forța acestui roman grafic rezidă în contrastul dintre desenul cu linii delicate și realismul crud al consecințelor conflictului armat. În tradiția lucrărilor lui Lucy Knisley, precum Relish, Artichoke Tales folosește metafora vizuală — aici, fizionomia vegetală, acolo, gastronomia — pentru a explora legăturile de sânge și maturizarea, însă Kelso adaugă o dimensiune epică și politică mult mai sumbră. Dacă în Queen of the Black Black am văzut formarea stilului său unic prin benzi desenate scurte, aici asistăm la maturitatea deplină a artistei. Spre deosebire de poveștile antropomorfizate din seria The Adventures of Archie Artichoke, Kelso nu scrie pentru copii; ea reinterpretează teme clasice din „Little House on the Prairie” sau „Cold Mountain” printr-o lentilă modernă și ușor bizară. Rezultatul este un volum de 232 de pagini în care compoziția ritmică a cadrelor dictează o experiență de lectură contemplativă, dar intensă.