APOSIMZ, Volume 9

Descoperim în acest ultim volum din APOSIMZ, Volume 9 o estetică vizuală care sfidează convențiile genului manga: un stil minimalist, cu linii extrem de fine și o utilizare parcimonioasă a umbrelor, care conferă întregii narațiuni o calitate eterică, aproape onirică. Tsutomu Nihei reușește să transforme peisajele înghețate ale planetei artificiale Aposimz într-un fundal dezolant, dar fascinant, pentru deznodământul unei epopei sci-fi de o rară intensitate. În timp ce „Boala Cadrului” decimează populația, iar structurile de putere ale Imperiului se clatină sub presiunea conflictului dintre Etherow și Unitatea de Execuție, suntem purtați spre inima misterului care a guvernat întreaga serie: adevărul despre folclorul Lumii Nucleului.

Pe același raft cu Attack on Titan 24 de Hajime Isayama, APOSIMZ, Volume 9 se distinge prin abordarea sa vizuală experimentală și prin modul în care integrează elementele biologice cu cele tehnologice. Dacă în Attack on Titan teroarea este viscerală și masivă, aici Tsutomu Nihei optează pentru o tensiune psihologică și o precizie chirurgicală a detaliului tehnic. Totodată, comparativ cu Terra Formars, Vol. 3 de Yu Sasuga, unde amenințarea virală și evolutivă este motorul acțiunii, în APOSIMZ, Volume 9 accentul cade pe decriptarea unei cosmogonii complexe și pe sacrificiul necesar pentru a rupe ciclul autodistrugerii. Ritmul este alert, specific unui volum final, însă autorul nu sacrifică momentele de liniște contemplativă care au definit atmosfera seriei publicate de Vertical.