Absolute Pandemonium

Îl recunoaștem imediat după vocea tunătoare și prezența scenică ce pare să sfideze legile fizicii, însă în Absolute Pandemonium, Brian Blessed ne demonstrează că viața sa dincolo de ecran este cel puțin la fel de spectaculoasă ca rolurile sale. Notăm cu interes felul în care acest volum reușește să capteze esența unui om care a refuzat constant să fie definit de o singură profesie. De la începuturile modeste într-o comunitate de mineri din Goldthorpe, până la momentele de tensiune comică pe platourile de filmare Flash Gordon, unde costumele incomode făceau deliciul (sau chinul) producției, Blessed scrie cu o vitalitate contagioasă.

Ne-a atras atenția onestitatea brutală și totodată caldă cu care autorul navighează prin amintiri. Experiențele sale nu sunt doar simple relatări cronologice, ci tablouri vii: îl vedem admirând-o pe Katharine Hepburn, confruntându-se cu temperamentul lui Peter O'Toole sau negociind cu George Lucas pentru rolul lui Boss Nass în Star Wars Episode I: The Phantom Menace. Textul vibrează de o energie senzorială, aproape că poți auzi hohotele de râs ale autorului printre rânduri. Cititorii care au apreciat Perfect Sound Whatever de James Acaster vor găsi aici aceeași abordare personală și excentrică a formatului de memorii, unde umorul devine un instrument de explorare a vulnerabilității umane.

Structura narativă, deși bogată în anecdote ce par uneori ireale — cum ar fi întâlnirile diplomatice cu împăratul Japoniei sau peripețiile din alpinism — rămâne ancorată într-o dragoste profundă pentru viață și pentru arta povestirii. Absolute Pandemonium nu este doar o autobiografie de actor, ci o celebrare a spiritului de aventură, scrisă cu un entuziasm pe care rar îl întâlnim în beletristica contemporană de acest tip.