A View From The Foothills: The Diaries of Chris Mullin

Decizia de a ridica mâna împotriva curentului, într-un moment în care loialitatea față de partid era moneda supremă, a marcat definitiv cariera lui Chris Mullin. În timp ce majoritatea colegilor săi se aliniau în spatele deciziei de a intra în Războiul din Irak, Mullin a ales să fie singurul membru al guvernului care a votat împotriva acestui conflict, o mișcare ce i-a adus „apoplexia” responsabililor cu disciplina parlamentară, dar care i-a oferit o perspectivă morală unică asupra puterii. Ne-a atras atenția modul în care acest jurnal transformă coridoarele austere de la Westminster într-o scenă vibrantă, unde ridicolul și pragmatismul se ciocnesc la fiecare pas.

Subliniem faptul că A View From The Foothills nu este o cronică a succesului politic răsunător, ci mai degrabă o mărturie a unui supraviețuitor onest în „satul” politic britanic. Ca și The Point of Departure de Robin Cook, această biografie transformă documentele și notele zilnice într-o narațiune fluidă despre declinul încrederii publice și tensiunile cabinetului Blair. Însă, spre deosebire de alți politicieni, Mullin are un simț ascuțit al umorului sec, descriind cu ironie absurdul cheltuielilor publice — cum ar fi sumele enorme risipite pe mașini ministeriale pe care el, personal, prefera să nu le utilizeze.

Această lucrare se integrează perfect în opera autorului, făcând trecerea de la rigoarea investigativă din Hinterland la stilul confesional și „indiscret de elegant” pe care îl regăsim și în Didn't You Use To Be Chris Mullin. Dacă în romanele sale, precum The Friends of Harry Perkins, Mullin explorează speculația politică, aici el ne oferă materia primă: realitatea brută, filtrată printr-o minte care refuză să fie sedusă de privilegii. Ritmul este alert, capitolele fiind punctate de întâlniri cu figuri cheie și momente de criză care fac din această lectură o experiență cinematică a culiselor puterii.