A Trail Through Time: The Chronicles of St. Mary’s Book Four

Acțiunea ne poartă cu o viteză amețitoare prin Londra secolului al XVII-lea, Egiptul Antic și ruinele din Pompei, demonstrând că alegerea acestor coordonate nu este întâmplătoare: fiecare epocă funcționează ca o piesă de puzzle într-un joc periculos de-a v-ați ascunselea prin istorie. Suntem de părere că farmecul acestui volum, A Trail Through Time, rezidă în refuzul personajelor de a numi ceea ce fac „călătorie în timp”. Pentru istoricii de la Institutul St. Mary’s, aceștia doar „investighează evenimente în timp contemporan”, o distincție terminologică ce subliniază rigoarea academică (adesea eșuată) a acestor magneți de dezastre. Observăm cu interes cum sistemul lor tehnologic nu este un instrument de precizie, ci mai degrabă un vehicul pentru haos, unde supraviețuirea depinde de instinct și de nenumărate cești de ceai. Notăm că, deși Max și Leon speră la o existență liniștită, ritmul narativ nu le permite acest lux, aruncându-i în fața unor teroriști temporali ce amenință însăși existența Institutului. Pe același raft cu Just One Damned Thing After Another de Jodi Taylor, cartea se distinge prin miza personală mult mai ridicată și prin extinderea universului narativ către zone mai întunecate. Față de abordările supranaturale din Bad Moon sau investigațiile polițienești din About Time, această lucrare rafinează tema responsabilității față de trecut, transformând aventura pură într-o luptă pentru viitorul memoriei colective. Este un volum care consolidează poziția autoarei ca figură centrală a genului, păstrând umorul britanic inconfundabil chiar și atunci când clădirea Institutului se prăbușește la propriu peste protagoniști.