A Quiet End

Proza lui Nelson DeMille se distinge printr-un cinism tăios și un ritm care nu lasă loc de respirație. În A Quiet End, limbajul este direct, marcat de umorul sec al protagonistului. Considerăm că forța acestui roman rezidă în capacitatea de a transforma o misiune aparent banală într-o cursă contra cronometru. John Corey, acum marginalizat profesional, supraveghează diplomați ruși în New York. Liniștea este însă o iluzie. Subiecții dispar. Partenera sa, Tess, devine suspectă. Un vechi dușman reapare din umbră. Rusia revine în forță, iar pericolul este acum în propria curte. Stilul are ceva din precizia procedurală găsită în Plum Island, fără să fie o imitație — aici miza este globală, nu doar locală, iar tensiunea politică este mult mai acută. Putem afirma că autorul își rafinează aici formula consacrată în The Lion și The Panther. Față de investigațiile mai tehnologice din lucrări precum The Tin Men, unde colaborează cu Alex DeMille, acest volum rămâne fidel spiritului clasic al seriei John Corey: un om singur împotriva unui sistem birocratic și a unei amenințări teroriste masive. Structura este densă, iar capitolele scurte forțează cititorul să avanseze rapid prin labirintul de conspirații și trădări.