26a

La o primă vedere, 26a ar putea părea o cronică luminoasă a copilăriei, o explorare jucăușă a legăturii magice dintre două gemene care împart o mansardă plină de nectarine și secrete. Însă, pe măsură ce pătrundem în universul creat de Diana Evans, descoperim o arhitectură mult mai complexă și mai tulburătoare, în care fantezia este singurul scut împotriva unei realități domestice fragmentate. Găsim în această carte o tensiune constantă între armonia fragilă de la etaj și haosul de jos, unde mama nigeriană își îneacă dorul de casă în condimente iuți, iar tatăl britanic rătăcește pe străzile Londrei, hăituit de propriii demoni. Notăm cu interes modul în care autoarea refuză clișeele despre dualitate, alegând în schimb să analizeze prețul dureros al individualității. Pe același raft cu Mirror Sisters de Virginia Andrews, 26a se distinge prin profunzimea observației sociale și prin refuzul de a trata tema gemenilor ca pe o simplă curiozitate psihologică. Dacă în alte scrieri despre gemeni accentul cade pe identitatea impusă din exterior, aici Diana Evans pune sub lupă efortul organic, adesea violent, al personajelor de a se desprinde unul de celălalt fără a se distruge. Ritmul este unul interiorizat, susținut de o proză de o vitalitate exotică, ce reușește să transforme o adresă poștală banală dintr-o suburbie londoneză într-un spațiu mitic al pierderii inocenței.