1971 - Never a Dull Moment

Notăm cu interes argumentul central al lui David Hepworth: anul 1971 nu a fost doar o perioadă de tranziție, ci cel mai prolific și inovator an din istoria muzicii rock. În timp ce alte lucrări se concentrează pe explozia psihedelică, aici descoperim o analiză metodică a momentului în care „business-ul” muzical s-a maturizat, dând naștere unor albume care domină și astăzi clasamentele de vânzări. Autorul explorează modul în care artiști precum Led Zeppelin sau David Bowie au redefinit spectacolul, într-un peisaj cultural care încă resimțea șocul despărțirii celor de la Beatles. Putem afirma că stilul lui Hepworth este unul de o precizie chirurgicală, lipsit de nostalgia oarbă. Această abordare continuă temele explorate în Nothing is Real, unde autorul pleda pentru o tratare serioasă, dar plină de viață a muzicii, și se distanțează de tonul enciclopedic din Rock & Roll A Level. Dacă în Overpaid, Oversexed and Over There analiza „invazia britanică” din 1964, în 1971 - Never a Dull Moment el documentează consolidarea acelei revoluții. Ca alternativă la Fire and Rain de David Browne pentru cursurile de studii culturale, lucrarea de față are avantajul unei perspective britanice avizate, concentrându-se mai puțin pe politică și mai mult pe mecanismele industriei care au permis apariția unor capodopere precum Who's Next sau Hunky Dory. Spre deosebire de The Beatles, Sgt. Pepper, and the Summer of Love, care izolează un singur moment de glorie, Hepworth demonstrează cum 1971 a reprezentat, de fapt, punctul de maximă expansiune a culturii pop.