10:04

Descoperim în „10:04” o explorare profundă a modului în care ne raportăm la viitor atunci când prezentul pare să se dizolve sub presiunea catastrofelor naturale și a anxietăților personale. Premisa este pe cât de specifică, pe atât de copleșitoare: un scriitor aflat la apogeul succesului profesional trebuie să navigheze între fragilitatea propriei inimi — la propriu, din cauza unei afecțiuni medicale — și responsabilitatea de a aduce o nouă viață pe lume într-un New York aflat în pragul submersiunii. Reținem aici o tensiune intelectuală rară, unde meditația asupra artei se împletește cu realitatea biologică a paternității. Merită menționat modul în care Ben Lerner folosește limbajul nu doar pentru a descrie o criză, ci pentru a reconstrui un sentiment de continuitate într-o lume fragmentată. Cititorul care a apreciat auto-analiza ironică și rătăcirea intelectuală a protagonistului din Leaving the Atocha Station va găsi aici aceeași voce hipnotică, dar într-un context mult mai matur și mai urgent, orientat spre exterior și spre viitor. Dacă în lucrările sale anterioare, precum volumele de poezie Mean Free Path, Lerner se concentra pe structuri lingvistice abstracte, în acest roman el ancorează abstractul în realitatea palpabilă a unei metropole sub asediu. Ritmul lecturii este unul al acumulării: nu este vorba despre o cursă împotriva cronometrului, ci despre o încercare de a dilata momentele de conexiune umană înainte ca „furtuna secolului” să șteargă totul. Este o proză densă, care, asemenea stilului din Will There Ever Be Another You de Patricia Lockwood, transformă disaray-ul lumii contemporane într-o formă de artă lucidă și plină de compasiune.