Zama

În ultima decadă a secolului al XVIII-lea, la marginea imperiului, în Asunción, capitala izolată a Paraguayului, timpul pare să se fi oprit în loc pentru Don Diego de Zama. Această alegere a spațiului și a timpului nu este întâmplătoare; ea servește drept decor pentru o claustrare sufletească profundă. Zama nu este doar un funcționar al coroanei spaniole care își așteaptă transferul salvator către Buenos Aires, ci un simbol al omului modern rătăcit într-un vid administrativ și existențial. Considerăm că forța acestui roman rezidă în tensiunea dintre dorința protagonistului de a-și schimba condiția și inerția paralizantă în care se scufundă, măcinat de orgoliu și resentimente.

Stilul lui Antonio Di Benedetto este unul distinctiv, pendulând între o precizie aproape tăioasă și o bogăție arhaică a limbajului, care conferă narațiunii o aură onirică. Credem că experiența lecturii este marcată de acest ritm sincopat, unde ceea ce rămâne nespus între paragrafe cântărește la fel de mult ca textul propriu-zis. Dacă în The Silentiary, autorul explorează nevoia de liniște a unui scriitor din secolul XX, în Zama el proiectează aceeași neliniște asupra unui trecut colonial, transformând așteptarea într-o formă de supliciu. Merită menționat că, deși acțiunea are loc acum două secole, alienarea lui Zama rezonează cu disperarea personajelor lui Roberto Arlt. Putem spune că regăsim aici paranoia din The Seven Madmen filtrată printr-o sensibilitate mai așezată, dar la fel de necruțătoare. Este o lucrare fundamentală pentru literatura de limbă spaniolă, care transformă naufragiul unui om într-o meditație universală asupra singurătății.