Wyntertide: Rotherweird Book II: Rotherweird

Notăm cu interes revenirea în universul creat de Andrew Caldecott, odată cu Wyntertide, al doilea volum al seriei Rotherweird. Dacă în prima parte am descoperit mecanismele izolării acestui oraș-stat britanic, unde istoria este un subiect tabu, acum asistăm la o expansiune fascinantă a mitologiei locale. Caldecott construiește o lume în care legile elizabetane nu sunt doar tradiții, ci bariere fizice și politice care protejează Anglia de o amenințare anacronică. Reținem finețea cu care autorul împletește elementele de fantezie barocă cu o structură narativă densă, aproape bizantină, în care fiecare personaj pare a fi o piesă într-un joc început acum patru secole.

Sistemul de reguli ce guvernează orașul este în sine un mecanism magic; interdicția de a cerceta trecutul creează o tensiune constantă, transformând ignoranța într-o formă de supraviețuire. Atmosfera te trimite cu gândul la White Crow, deși complexitatea arhitecturală și politică a lui Caldecott marchează o voce proprie, mult mai ancorată în realismul istoric distorsionat. Față de lucrările sale ulterioare, precum Momenticon, unde explorarea se concentrează pe un mediu toxic și post-apocaliptic, în Wyntertide pericolul este unul subtil, ascuns sub poleiala unei „normalități anormale”. Este o construcție de lume rară, unde ritmul nu este dictat de confruntări directe, ci de iminența echinocțiului de iarnă și de piesele de puzzle care încep să se așeze într-un plan de o anvergură sinistră.