Words Without Music

În vara anului 1956, un tânăr de nouăsprezece ani, proaspăt absolvent al Universității din Chicago, ignora avertismentele materne despre riscul de a deveni un simplu muzician de rând și pornea spre Juilliard. Descoperim în Words Without Music nu doar parcursul academic al unui compozitor care a definit sunetul secolului XX, ci o narațiune cinematică despre metamorfoza artistică. Philip Glass ne conduce din Baltimore-ul postbelic până pe străzile dure ale New York-ului din anii '70, unde, paradoxal, cel care urma să revoluționeze opera modernă își câștiga existența ca instalator neautorizat și șofer de taxi. Remarcăm aici o onestitate brutală: succesul internațional obținut cu Einstein on the Beach nu a șters amintirea anilor de „boemă pariziană” trăită în Manhattan. Cine a apreciat portretul formării artistice din The Naked Composer de Webster Young va găsi aici aceeași profunzime biografică, însă aplicată unui context de avangardă mult mai radical. Dacă în The World Got Away, Mikel Rouse explorează precaritatea scenei newyorkeze din anii '80, Glass oferă perspectiva celui care a construit fundația acelei lumi, împletind rigoarea studiilor cu Nadia Boulanger cu spiritualitatea descoperită în India alături de Ravi Shankar. Spre deosebire de lucrările sale pur tehnice, precum Philip Glass (The Twenty Etudes for Piano), acest volum abandonează limbajul partiturii în favoarea unei voci narative pline de umor și perspicacitate. Este o cronică a fuziunii magice dintre viață și artă, scrisă de un om care nu și-a abandonat idealurile universale nici în fața succesului mondial.