Wolf-Speaker

Ce responsabilitate poartă un om atunci când vocea sa aparține, deopotrivă, lumii civilizate și celei sălbatice? În Wolf-Speaker, Tamora Pierce ne întoarce în universul regatului Tortall, unde Daine, tânăra înzestrată cu o formă rară de magie, trebuie să navigheze între loialitatea față de prietenii săi lupi și datoria față de oameni. Remarcăm cum, spre deosebire de începutul călătoriei din Wild Magic, unde accentul cădea pe descoperirea sinelui, aici miza devine politică și ecologică. Putem afirma că romanul depășește granițele unei simple aventuri fantastice, transformându-se într-o meditație despre lăcomie și prețul progresului. Conducătorii Văii Dunlath, orbiți de puterea opalelor negre, nu amenință doar tronul Regelui Jonathan, ci echilibrul fragil al naturii însăși. Ca și în Wolfsbane de Patricia Briggs, întâlnim tema metamorfozei și a legăturii telepatice cu lupii, dar Wolf-Speaker se diferențiază printr-o abordare mai empatică și mai puțin întunecată, specifică literaturii pentru tineret. Dacă în seria The Song of the Lioness, reprezentată de titluri precum In the Hand of the Goddess sau Woman Who Rides, Tamora Pierce se concentra pe transformarea socială a unei fete în cavaler, în volumul de față ea explorează o transformare mult mai viscerală: pierderea barierei dintre uman și animal. Ritmul este constant, alternând momente de observație fină a naturii cu secvențe de tensiune magică, totul sub îndrumarea magului Numair, care devine ancora rațională a lui Daine în fața haosului.