Winter Cottage

Ce înseamnă cu adevărat să te întorci acasă într-un loc în care nu ai mai fost niciodată? Considerăm că Winter Cottage nu este doar o explorare a unei moșteniri materiale, ci o incursiune melancolică în geografia interioară a unei femei care și-a pierdut busola odată cu moartea mamei sale. Lucy Kincaid părăsește Nashville pentru un orășel din Virginia, sperând că o casă necunoscută îi va oferi răspunsurile pe care mama ei, o fire nomadă, le-a luat cu sine în mormânt. În loc de cabana modestă pe care o anticipa, ea descoperă un conac impunător, un personaj în sine, ale cărui umbre ascund un secol de trădări și legături de sânge nespuse. Notăm cu interes felul în care Mary Ellen Taylor folosește cadrul arhitectural pentru a oglindi complexitatea psihologică a personajelor sale. Forța narativă a lui Julie Courtney Sullivan din The Cliffs, combinată cu sensibilitatea atmosferică a lui Louise Douglas din The House by the Sea se regăsesc aici, dar cu un glas propriu, adânc înrădăcinat în tradiția sudistă a secretelor de familie. Dacă în When the Rain Ends autoarea explora fragilitatea viziunii și a speranței prin prisma artei, în Winter Cottage ea se apleacă asupra ideii de apartenență. Ritmul este așezat, contemplativ, permițând cititorului să simtă greutatea fiecărei fotografii vechi și a fiecărei întâlniri cu străinul enigmatic care îi contestă lui Lucy dreptul asupra trecutului. Este un roman despre reconstrucție, în care procesul de a cerne prin resturile unei istorii străine devine, în final, actul de a-ți clădi propriul cămin.