Wild Fires

Observăm, încă din primele pagini ale romanului Wild Fires, o imagine care definește întreaga atmosferă a cărții: Cassandra Rampersad, protagonista, ascultând la uși închise și descifrând fragmente de istorie familială din carnete ascunse. Întoarcerea ei în Toronto, prilejuită de un deces în familie, nu este doar o revenire fizică, ci o scufundare într-un trecut fragmentat, unde adevărurile sunt șoptite sau tăinuite cu grijă. Sophie Jai construiește o narațiune despre doliu care, conform viziunii sale, funcționează ca o glumă internă: trebuie să fi fost acolo ca să o înțelegi cu adevărat. Găsim în acest roman o meditație profundă asupra memoriei, unde fiecare revelație despre originile familiei sale dezvăluie motivele pentru care acești oameni nu au învățat niciodată să jelească. Stilul este unul evocativ, punând accent pe greutatea tăcerilor și pe modul în care traumele nespuse se transmit între generații. Ca și The Book of Fire de Christy Lefteri, acest roman explorează impactul devastator al pierderii asupra dinamicii familiale, dar dintr-o perspectivă mai intimă și domestică, unde „focul” nu este un element extern, ci unul care mocnește în interiorul secretelor păstrate prea mult timp. Suntem de părere că forța acestei scrieri rezidă în precizia cu care Sophie Jai disecă mecanismele de apărare ale unei familii care a ales uitarea în locul confruntării cu durerea. Este un debut care justifică pe deplin premiul Fred Kerner primit în 2023, oferind o voce nouă și clară în peisajul beletristicii contemporane de limbă engleză.