Whoops!

Observăm că puțini autori au avut luciditatea de a anticipa dezastrul financiar înainte ca bancomatele să fie la un pas de a se opri. John Lanchester a făcut exact acest lucru în eseul său „Cityphilia” din ianuarie 2008, identificând utilizarea iresponsabilă a derivatelor financiare ca fiind fitilul unei bombe cu ceas. În Whoops!, el analizează anatomia prăbușirii nu doar ca un observator tehnic, ci ca un cronicar al psihologiei umane care a alimentat lăcomia și eroarea de calcul. Reținem că această lucrare nu este doar o înșiruire de date statistice, ci o explicație clară a modului în care am ajuns să nu mai înțelegem propriile noastre sisteme economice. Abordarea diferă de Too Big To Fail de Andrew Ross Sorkin prin faptul că este mai puțin concentrată pe cronica evenimentelor de culise din birourile Lehman Brothers și mai mult orientată spre explicarea conceptelor pentru publicul larg — fiind astfel mai puțin abstractă și mult mai aplicabilă înțelegerii realității cotidiene. Whoops! se poziționează ca un pilon central în opera non-ficțională a lui Lanchester, continuând demersul de alfabetizare economică început în How to Speak Money și oferind contextul factual pentru tensiunile sociale explorate ulterior în romanele sale, precum The Wall sau Capital. Dacă în All the Devils Are Here, Bethany McLean caută vinovații, Lanchester se concentrează pe mecanisme, reușind să traducă jargonul „elitei economice” într-un limbaj accesibil, fără a sacrifica rigoarea analizei.