White Skin, Black Fuel

Ne-a atras atenția modul în care White Skin, Black Fuel reușește să sintetizeze două crize aparent distincte: ascensiunea temperaturilor globale și revitalizarea extremei drepte. Considerăm că această lucrare reprezintă o evoluție necesară în bibliografia lui Andreas Malm, care a documentat anterior în Fossil Capital modul în care capitalismul a adoptat energia pe bază de cărbune. Dacă în lucrările sale precedente, precum How to Blow Up a Pipeline, autorul se concentra pe tacticile mișcărilor ecologiste, aici, împreună cu The Zetkin Collective, își îndreaptă privirea spre tabăra opusă, oferind o radiografie a rezistenței ideologice la tranziția energetică. Subliniem rigoarea cu care volumul urmărește rădăcinile istorice ale 'capitalului fosil', demonstrând că tehnologiile poluante nu au fost doar un motor economic, ci și unul al segregării. Analiza este structurată pentru a evidenția cum forțele politice contemporane au trecut de la negarea schimbărilor climatice la o formă periculoasă de ecofascism. Cartea completează perspectiva oferită de The Far Right and the Environment de Bernhard Forchtner, adăugând o dimensiune istorică și materialistă mult mai profundă asupra modului în care identitatea rasială și utilizarea hidrocarburilor s-au întrepătruns de-a lungul secolelor. În timp ce alte titluri similare, precum Global Heating and the Australian Far Right, se concentrează pe studii de caz regionale, White Skin, Black Fuel propune o teorie generală a modului în care supremația albă se folosește de 'aurul negru' pentru a-și menține dominația. Stilul este unul dens, academic dar polemic, specific editurii VERSO, fiind un instrument esențial pentru înțelegerea noilor fronturi politice. Autorii nu se limitează la observații sociologice, ci construiesc o critică sistemică a modului în care naționalismul contemporan instrumentalizează criza de mediu pentru a justifica politici de excludere.