Where the Heart Should Be: The Times Children's Book of the Week

Considerăm că ritmul narațiunii în Where the Heart Should Be este dictat de contrastul dureros dintre abundența din bucătăriile conacului și disperarea de afară, unde pământul produce doar hrană putrezită. Sarah Crossan construiește o atmosferă încărcată de o tensiune mocnită, unde dialogurile dintre Nell și Johnny devin mici insule de umanitate într-un peisaj devastat de boală și nedreptate socială. Credem că forța acestui roman rezidă în modul în care autoarea reușește să transforme datele istorice rigide ale Marii Foamete din 1846 într-o experiență senzorială, unde cititorul simte asprimea muncii de servitoare și fragilitatea speranței.

Atmosfera amintește de Under the Hawthorn Tree prin prisma supraviețuirii în condiții extreme, dar personajele și mizele sunt orientate aici către complexitatea morală a adolescenței și către barierele de clasă care par de netrecut. Spre deosebire de lucrările sale anterioare scrise în versuri, precum Gone for Good sau The Weight of Water, Crossan adoptă aici o proză densă și observațională, menținând totodată acea sensibilitate poetică pentru care este recunoscută. Reținem finețea cu care este descrisă transformarea lui Nell, de la tânăra care iubea cărțile la femeia forțată să înțeleagă jocurile puterii pentru a-și proteja familia. Este o poveste despre reziliență care nu evită realitățile crunte, dar care alege să pună în lumină capacitatea inimii de a găsi refugiu chiar și atunci când totul în jur se prăbușește.