When We Believed in Mermaids

La o primă vedere, titlul și coperta ar putea sugera o incursiune în realismul magic sau o poveste fantastică despre creaturi marine; în realitate, descoperim o dramă psihologică profundă, ancorată în realitatea dureroasă a traumei și a secretelor de familie. Observăm cum Barbara O'Neal construiește o narațiune despre supraviețuire, pornind de la o premisă electrizantă: Kit, un medic din Santa Cruz, își vede sora, Josie, la știri, deși aceasta fusese declarată moartă de cincisprezece ani în urma unui atentat terorist. Reținem finețea cu care autoarea explorează doliul care nu se poate încheia și furia care însoțește descoperirea unei minciuni de o viață. Călătoria lui Kit spre Noua Zeelandă nu este doar una geografică, ci o scufundare în amintirile unei adolescențe marcate de abuz și pierdere. Ca și în The Mermaid, the Witch and the Sea, unde marea devine un spațiu al transformării și al identităților ascunse, și aici oceanul servește drept fundal simbolic pentru adevăruri ce ies la suprafață, însă When We Believed in Mermaids se diferențiază prin realismul său emoțional și absența elementelor supranaturale, concentrându-se pe legăturile umane palpabile. Notăm cu interes cum această lucrare continuă temele explorate de autoare în The Art of Inheriting Secrets sau The Starfish Sisters, rafinând portretul femeilor care trebuie să confrunte trecutul pentru a-și revendica viitorul. Ritmul este unul contemplativ, lăsând spațiu cititorului să proceseze complexitatea relației dintre cele două surori, în timp ce tonul evocativ transformă peisajul Noii Zeelande într-un personaj în sine.