When I See Blue: An inspiring story of OCD, friendship and bravery

Remarcăm tot mai des nevoia părinților de a găsi resurse care să explice copiilor mecanismele complexe ale sănătății mintale, fără a cădea în capcana termenilor clinici reci. When I See Blue abordează o temă delicată și adesea neînțeleasă: Tulburarea Obsesiv-Compulsivă (OCD). La vârsta de 12 ani, pragul spre adolescență, Ben se confruntă cu un „bătăuș” interior care îl obligă să numere, să clipească sau să atingă obiecte de patru ori pentru a preveni catastrofe imaginare. Credem că forța acestui roman polițist al minții rezidă în onestitatea sa brutală, fiind o lucrare de tip #ownvoices – scrisă de Lily Bailey din perspectiva propriei experiențe cu această afecțiune.

Suntem de părere că ritmul narațiunii oglindește perfect agitația interioară a lui Ben, oferind cititorilor o fereastră empatică spre ceea ce înseamnă să trăiești sub dictatura unor ritualuri mentale. În familia All The Things That Could Go Wrong de Stewart Foster, am văzut cum conflictele exterioare modelează caracterul, dar aici tema este una profund internă și actuală: lupta pentru autonomie în fața anxietății. Lily Bailey continuă explorarea psihologică începută în volumul său de memorii Because We Are Bad, însă de data aceasta alege haina beletristicii pentru a oferi speranță. Dacă în A Love Song autoarea analiza comportamentul uman dintr-o perspectivă spirituală, aici ea ancorează totul în realitatea imediată a școlii și a prieteniei. Apariția personajului April funcționează ca un catalizator, demonstrând că vulnerabilitatea împărtășită este, de fapt, primul pas spre curaj.