What's Eating Gilbert Grape?

Vocea narativă a lui Gilbert Grape se face auzită dintr-un colț de Americă profundă unde timpul pare să se fi oprit în loc, sub greutatea propriilor regrete. Apreciem în acest roman al lui Peter Hedges capacitatea de a transforma stagnarea într-o formă de poezie a banalului. Gilbert nu este doar un simplu funcționar la o băcănie; el este pilonul de susținere al unei familii care amenință să se prăbușească, la propriu și la figurat, sub povara unei mame captive în propriul corp și a unui frate a cărui supraviețuire este considerată un miracol zilnic.

Atmosfera din What's Eating Gilbert Grape? amintește de The Middlesteins de Jami Attenberg prin modul în care explorează cum mâncatul compulsiv devine un limbaj al durerii nespuse într-o familie disfuncțională, dar se diferențiază prin tonul sardonic și inteligența tăioasă a protagonistului, care privește lumea cu o resemnare plină de umor negru. În timp ce alte lucrări ale autorului, precum An Ocean in Iowa, explorează tot universul micilor orașe și abandonul matern, acest roman atinge o coardă mai sensibilă prin metafora „mâncatului” – ce anume ne consumă pe interior atunci când nu putem pleca? Sosirea tinerei pe bicicletă în Endora nu este un clișeu romantic, ci o oglindă necesară care îi permite lui Gilbert să vadă, pentru prima dată, că loialitatea față de familie nu trebuie să însemne neapărat autoanihilare. Credem că forța acestui text rezidă tocmai în echilibrul fragil între grotesc și tandrețe, oferind o perspectivă onestă asupra responsabilităților care ne ancorează și a viselor care ne îndeamnă să evadăm.