Welcome Home

Lucia Berlin a trăit vieți cât pentru un întreg regiment, însă a scris despre ele cu o economie de mijloace care frizează ascetismul. Paradoxul central al existenței sale rezidă în capacitatea de a transforma mizeria cotidiană — de la alcoolism și eșecuri matrimoniale, la slujbe de menajeră — în literatură de o luminozitate aproape insuportabilă. Welcome Home nu este o autobiografie clasică, ci o succesiune de cadre cinematografice care se opresc brusc în 1966, lăsându-ne în fața unei hărți afective ce se întinde din minele de cupru din Chile până în barurile din New York.

Reținem din acest volum efortul fiului său, Jeff Berlin, de a „repara” tăcerile mamei sale prin inserarea de fotografii și scrisori care dau textului o textură documentară prețioasă. Putem afirma că stilul rămâne fidel celui din A Manual for Cleaning Women, păstrând acel umor sec și observația tăioasă asupra fragilității umane. Narativul amintește de A House of My Own de Sandra Cisneros prin intensitatea cu care reconstituie o epocă și prin modul în care spațiul geografic devine un personaj în sine. Dacă în volumele de ficțiune Lucia Berlin își distila experiențele prin filtrul invenției, aici vedem materia primă: schițe scrise cu puțin timp înainte de moarte, care funcționează ca un negativ fotografic al operelor sale celebre. Este o lectură fragmentată, ritmată de schimbările de decor și de ton, care oferă cititorului privilegiul rar de a vedea cum se transformă o viață tragică în artă pură.