Weasels in the Attic

La prima vedere, Weasels in the Attic pare a fi o cronică minimalistă a vieții domestice japoneze, o serie de întâlniri banale la cină între prieteni. Însă, pe măsură ce parcurgem cele 96 de pagini, descoperim o lume în care granița dintre civilizația umană și instinctul animalic devine tulburător de poroasă. Ne-a atras atenția modul în care Hiroko Oyamada transformă elemente aparent inofensive — acvarii cu pești exotici sau zgomotele din podul unei case vechi — în simboluri ale anxietății masculine în fața responsabilității. Cine a citit The Diving Pool de Yoko Ogawa va recunoaște aici acea abilitate de a extrage macabrul din gesturi cotidiene, însă Oyamada înlocuiește cruzimea adolescentină a lui Ogawa cu o stare de confuzie metafizică în fața fertilității și a supraviețuirii. Dacă în The Hole autoarea explora izolarea rurală și natura care „înghite” individul, iar în The Factory critica dezumanizarea prin muncă, în acest volum ea își îndreaptă privirea spre interiorul căminului. Stilul este sobru, aproape clinic, dar sub suprafața calmă pulsează o neliniște organică. Recomandăm această lectură pentru felul în care reușește să captureze absurdul vieții de adult, unde infestarea cu nevăstuici devine o metaforă pentru tot ceea ce nu putem controla în propriile noastre vieți.