We Never Learn - Band 19

Găsim în cel de-al 19-lea volum al seriei We Never Learn o abordare narativă fascinantă, care distinge această etapă a operei lui Taishi Tsutsui de volumele anterioare. Dacă până acum am urmărit eforturile academice ale lui Nariyuki și dinamica sa cu fetele pe care le meditează, acest volum deschide o fereastră către o realitate alternativă. Notăm cu interes cum autorul alege să exploreze scenariul „ce-ar fi dacă”, mutând atenția de la Uruka către „Dornröschen al literaturii”, Fumino. Structura narativă se îndepărtează de liniaritatea clasică văzută în We Never Learn, Vol. 1 sau Vol. 17, oferind cititorilor o perspectivă proaspătă asupra modului în care o singură atingere de mână în timpul focurilor de artificii poate rescrie destinul personajelor.

Stilul vizual al lui Taishi Tsutsui are ceva din delicatețea și accentul pe relații interpersonale regăsite în proza lui Kanan Minami din Atemlose Liebe 01, fără să fie o imitație — aici, accentul cade pe altruismul și devotamentul lui Nariyuki, care lasă totul deoparte pentru a-i fi alături lui Fumino într-un moment de vulnerabilitate. Considerăm că această decizie de a explora mai multe finaluri posibile îmbogățește universul seriei, oferind o profunzime emoțională care depășește sfera comediei școlare obișnuite. Traducerea în limba germană semnată de Dorothea Überall reușește să păstreze tonul cald și nuanțele subtile ale dialogului dintre cele două personaje centrale.