We Begin at the End

Observăm, încă din primele pagini, o imagine care dă tonul întregii narațiuni: Duchess Day Radley, o adolescentă de treisprezece ani care refuză să fie o victimă, asumându-și rolul de „nelegiuită” într-un oraș de coastă din California. Ea nu este doar un copil, ci scutul fratelui său mai mic și părintele propriei mame, Star. Considerăm că forța acestui roman rezidă în modul în care Chris Whitaker construiește o atmosferă încărcată de regrete vechi de trei decenii, care revin la suprafață odată cu eliberarea din închisoare a lui Vincent King. Ne-a atras atenția figura lui Walk, șeful poliției, a cărui existență este definită de un singur act din tinerețe: mărturia care l-a condamnat pe cel mai bun prieten al său. Ritmul este unul așezat, lăsând loc introspecției, însă tensiunea crește constant pe măsură ce trecutul se ciocnește violent de prezent. Dacă The Last King of California de Jordan Harper v-a captivat prin explorarea rădăcinilor care refuză să ne dea drumul și prin tema reîntoarcerii acasă, We Begin at the End extinde experiența în direcția unei analize emoționale profunde despre sacrificiu și natura iertării. Chris Whitaker păstrează aici sensibilitatea față de personajele marginalizate pe care am văzut-o și în Tall Oaks, însă ridică miza, transformând un roman polițist premiat cu Gold Dagger într-o meditație despre zonele gri ale moralității umane.