Wardrobe Mistress

În tradiția atmosferică stabilită de The Gown de Jennifer Robson, care surprindea Londra anului 1947 prin lentila croitoriei de lux, The Wardrobe Mistress ne propune o incursiune mult mai întunecată în culisele aceleiași epoci. Dacă în alte lucrări găsim o celebrare a rezilienței, Patrick McGrath alege să exploreze „glamour-ul” prăfuit și sinistru al teatrului britanic, într-un moment în care orașul este paralizat de un ger istoric și de spectrul foametei. Descoperim aici o poveste în care doliul se transformă treptat în anchetă și teroare psihologică.

După moartea subită a soțului ei, celebrul actor Charlie Grice, Joan, responsabila cu costumele teatrului, începe să descopere că bărbatul pe care l-a iubit ascundea o identitate politică toxică. Romanul reimaginează trauma postbelică nu ca pe o perioadă de reconstrucție, ci ca pe una de bântuire, unde fascismul nu a dispărut, ci doar s-a retras în umbră. Stilul lui Patrick McGrath este, așa cum ne-a obișnuit în Asylum sau Dr. Haggard's Disease, unul marcat de precizie clinică și de o aplecare către grotescul elegant. Găsim în această carte aceeași obsesie pentru mintea umană fragmentată, însă de data aceasta autorul extinde patologia de la individ la întreaga societate londoneză.

Experiența lecturii este una intensă, marcată de o lentoare studiată care amplifică sentimentul de claustrofobie. Ritmul narativ oglindește viața în ruinele Londrei: greoi, înghețat, dar plin de tensiune mocnită. Nu este doar un roman istoric, ci o piesă de teatru gotic jucată pe o scenă a realității crude, unde costumele nu servesc doar spectacolului, ci și camuflării unor adevăruri insuportabile.