Very Cold People

Vocea narativă a lui Sarah Manguso în Very Cold People posedă o precizie chirurgicală, transformând amintirile fragmentate ale unei copilării într-o examinare rece a structurilor de clasă din America rurală. Recomandăm acest roman pentru modul în care reușește să evoce atmosfera sufocantă a orașului Waitsfield, unde zăpada nu este un element decorativ, ci o metaforă pentru tăcerea care acoperă secretele vechilor familii din Massachusetts. Nu este o poveste nostalgică despre maturizare, ci o cronică a supraviețuirii într-un mediu unde „oamenii cei mai buni” au lăsat în urmă doar o moștenire a neglijenței și a prejudecăților.

Cititorul care a apreciat explorarea identității și a regulilor nescrise ale unei comunități izolate din Nothing More Dangerous de Allen Eskens va găsi aici o temă similară a dorinței de evadare — dar într-un context diferit, mult mai minimalist și orientat către stările interioare. Stilul este influențat vizibil de experiența autoarei în eseistică și poezie, fiecare paragraf funcționând ca un ciob de gheață care reflectă o realitate socială dură. Dacă în 300 Arguments Sarah Manguso folosea aforismul pentru a distila adevăruri despre durere, în acest debut în proză ea extinde acea concizie asupra unei întregi geografii emoționale. Apreciem în mod deosebit curajul cu care autoarea demontează mitul idilic al Noii Anglii, înlocuindu-l cu un portret onest al privațiunilor și al furiei mocnite care pulsează sub aparențele impecabile.