Underworld: Picador Collection

La o primă vedere, Underworld pare a fi o cronică sportivă sau un omagiu adus epocii de aur a baseball-ului american, însă cititorul descoperă rapid că mingea care părăsește stadionul în 1951 este doar un pretext pentru o explorare viscerală a conștiinței umane sub presiunea istoriei. Don DeLillo construiește o narațiune simfonică ce se întinde pe jumătate de secol, legând printr-un fir invizibil momentul de glorie sportivă a lui Bobby Thomson de prima detonare atomică sovietică. Găsim în această carte o încercare ambițioasă de a cartografia paranoia și speranța unei națiuni definite de spectrul Războiului Rece. În tradiția volumului Mao II, acest roman continuă preocuparea autorului pentru relația dintre individ și mase, însă Underworld extinde această viziune la o scară monumentală. Dacă în alte scrieri Don DeLillo se concentra pe impactul imaginii asupra realității, aici el investighează materia primă a existenței: deșeurile, obiectele pierdute și conexiunile umane care supraviețuiesc în ciuda alienării tehnologice. Ritmul lecturii este unul contemplativ, impus de o structură care ondulează prin timp, refuzând liniaritatea în favoarea unei profunzimi de detaliu care amintește de marii clasici ai literaturii americane. Suntem de părere că forța acestui roman rezidă în capacitatea sa de a transforma banalul în metafizic. De la străzile din Bronx până la deșerturile unde sunt depozitate resturile civilizației, Don DeLillo ne oferă o viziune panoramică asupra Americii, unde fiecare personaj caută supraviețuirea și apartenența într-o lume care pare să se fragmenteze sub greutatea propriilor secrete de stat.