Undercurrent

Ritmul narativ din Undercurrent amintește de sensibilitatea din Waiting for the Flood de Alexis Hall, ambele explorând temele regăsirii și ale celei de-a doua șanse în fața unor evenimente care, metaforic sau literal, amenință să ne scufunde. Totuși, acolo unde alte romane contemporane caută rezoluții rapide, Barney Norris propune o structură contemplativă, așezată pe fundația unei proze despre care criticii spun că este de o frumusețe dureroasă. Ne-a atras atenția modul în care autorul construiește imaginea lui Ed, un bărbat de treizeci de ani care trăiește în Londra, captiv într-o existență care „doar plătește facturile”. Premisa este ancorată într-un act de eroism aproape accidental: cu ani în urmă, Ed a salvat-o pe Amy de la moarte. Reîntâlnirea lor subită pare să fie semnalul unei noi veri, o promisiune de fericire care este însă rapid umbrită de o tragedie neașteptată. Credem că forța acestui text rezidă în onestitatea cu care este tratată vulnerabilitatea masculină. Norris nu se ferește de tăceri sau de momentele de derivă, continuând explorarea topografiilor emoționale pe care le-a început în Five Rivers Met on a Wooded Plain. Dacă în lucrările sale anterioare, precum Turning for Home, autorul se concentra pe legăturile de familie și apartenență, aici el analizează greutatea datoriei față de ceilalți în raport cu libertatea individuală. Este un portret intim al dragostei, scris cu o căldură care transformă melancolia într-o formă de speranță.