Twelve Days in May

Ținem în mână un volum format paperback generos, de 400 de pagini, care promite să fie partenerul ideal pentru momentele de relaxare. „Twelve Days in May” ne transportă direct în efervescența Festivalului de Film de la Cannes, însă dincolo de covorul roșu, Niamh Hargan ne oferă o perspectivă inedită asupra muncii administrative care susține strălucirea cinematografică. Remarcăm rapid contrastul dintre viața organizată a lui Lizzy Munro și haosul creativ al lui Ciaran Flynn, un regizor aflat în centrul atenției, dar a cărui carieră depinde acum de singura persoană cu care nu a mai vorbit de un deceniu. Stilul narativ este unul senzorial, în care briza mediteraneeană și tensiunea dintre foștii prieteni se împletesc într-un ritm alert, marcat de cronometrul celor 12 zile de festival. Pe raftul de beletristică, alături de 12 Hours To Say I Love You de Olivia Poulet, acest roman se distinge prin atmosfera sa specifică industriei de film și prin felul în care explorează maturizarea personajelor în afara bulei romantice. Ne-a atras atenția modul în care autoarea echilibrează umorul britanic ascuțit cu momente de vulnerabilitate autentică, evitând clișeele facile ale genului. Este o poveste despre a doua șansă, scrisă cu o energie contagioasă, unde miza nu este doar salvarea unei producții cinematografice, ci și redescoperirea unei conexiuni umane profunde care a supraviețuit timpului și tăcerii.