Treaties and Subsequent Practice

Ceea ce diferențiază Treaties and Subsequent Practice de alte lucrări fundamentale este abordarea sa pragmatică asupra modului în care tratatele internaționale „trăiesc” și evoluează mult după semnarea lor, fără a recurge la mecanismele greoaie de amendare formală. Observăm că, într-o lume în care tratate vechi de peste jumătate de secol guvernează realități noi, practica statelor devine un instrument de interpretare dinamică esențial. Credem că această lucrare oferă o claritate rară asupra modului în care acordurile tacite pot modifica, în timp, înțelesul unor prevederi ambigue. Ca și Irina Buga în Modification of Treaties by Subsequent Practice, autorul distilează experiență reală în principii acționabile, explorând granița fină dintre interpretarea unui text și modificarea sa de facto prin aplicare constantă. Georg Nolte poziționează acest volum ca o continuare firească a preocupărilor sale din The Interpretation of International Law by Domestic Courts, extinzând analiza de la instanțele naționale către cadrul mai larg al Comisiei de Drept Internațional. Dacă în lucrările anterioare se concentra pe rolul curților, aici suntem invitați să analizăm comportamentul sistemic al statelor. Suntem de părere că includerea celor două rapoarte inedite ale ILC conferă volumului o autoritate academică și practică de neegalat, făcându-l indispensabil pentru înțelegerea dreptului public internațional contemporan.