Toxicon and Arachne

Observăm în volumul Toxicon and Arachne o structură dipticului, definită de o schimbare radicală de perspectivă între cele două secțiuni. Prima parte, „Toxicon”, a fost redactată într-o stare de așteptare, anticipând nașterea fiicei autoarei, Arachne. Cea de-a doua parte, care dă și numele final al volumului, s-a cristalizat neprevăzut, sub presiunea doliului, după ce copilul a supraviețuit doar pentru o scurtă perioadă. Rezultatul este o operă care nu doar că documentează o catastrofă personală, ci o integrează într-un discurs mai larg despre dezastrele globale, pe parcursul a opt ani de elaborare. Notăm cu interes modul în care Joyelle McSweeney tratează lirismul nu ca pe o consolare, ci ca pe o substanță toxică ce inundă conștiința. Stilul său rămâne fidel abordărilor din Percussion Grenade: Poems & Plays, unde limbajul este utilizat ca un instrument de „distrugere productivă”. Totuși, spre deosebire de explorările sale anterioare din The Red Bird, aici tonul devine mult mai visceral, ancorat în realitatea biologică a bolii și a pierderii. Această lucrare reprezintă o alternativă la Conjure de Rae Armantrout pentru cursurile de literatură contemporană care explorează temele maternității și ale degradării ecologice. Avantajul volumului de față constă în intensitatea sa formală; în timp ce Rae Armantrout privește lumea toxică prin prisma incertitudinii și a nuanțelor lingvistice, Joyelle McSweeney optează pentru o estetică a excesului și a „firelor de păianjen” încărcate de tensiune, amintind de forța structurală descrisă în GUY WIRES de Elisavietta Ritchie. Este un volum despre supraviețuirea prin stil în condiții limită, o temă pe care autoarea o va rafina ulterior în Death Styles.